Pufuletele sfios – Cristina Preda
A fost odata ……….un pufulete. Oare de ce vorbim noi de pufuleti, daca suntem aici,in lumea minunata a oamenilor. Iata ca am gasit raspunsul:si pufuletii traiesc,chiar daca unii mai putin norocosi, ajung intr-o punga inchisi, iar dupa aceea mancati.Chiar daca par intotdeauna “curajosi, gata sa infrunte viata, sacrificandu-se si intrand in stomacul unui om, mai exista si pufuleti ,care nu vor sa aibe aceeasi soarta .Ei nu mai voiau ca alti pufuleti sa moara,asa ca, s-au hotarat sa demonstreze tuturor ca nu sunt numai buni de mancat.
Intr-o zi, un pufulete mai putin curajos, se duse hotarat “sa infrunte viata”,ca ceilalti frati ai sai.Se hotarase sa arate omenirii, ceea ce Istoria Pufuletilor nu a reusit milenii intregi.
Se duse in padurea din apropiere,care era cunoscuta si sub numele de “Padurea Sfatuitoare”.Cand aveai nevoie de ajutor,ea te sfatuia si iti dadea forta morala, necesara pentru lucrul care trebuia executat.
Pufuletele era gata sa primeasca sfaturile bune,care aveau sa-i inunde inima si sufletul de curaj si intelepciune!!!!
Padurea era bine pazita ,avea doi soldati zdraveni si iuti la minte!
“Waw!!!Ce oameni!”se mira Pufuletele.
-Buna ziua!se incumeta in sfarsit Pufuletele.
-Buna ziua!!!spusera soldatii pe un ton infricosator.
-Ei,bine…..Nu am venit sa fac rau!Am venit sa-I cer un sfat Padurii !zise galant Pufuletele .
-Bine, dar vom fi cu ochii pe tine, zisera soldatii.
Pufuletele sfios, intra gandindu-se ca a inceput cu stangul intalnirea cu Padurea.Dar, intotdeauna era optimist.
Merse prin padure.Erau fel de fel de copaci in forma de tastatura,aparate foto si multe altele.
“Parca ar fi o lume a Tehnologiei”,gandi el.
Oare asa sa fie?O lume a Tehnologiei?Vom citi si vom afla.
Gazele erau si ele mouse-uri ,iar fluturii erau niste Mp3-uri .
Pufuletele sfios, devenea, cu fiecare colt ce il trecea si mai confuz ,in ceea ce priveste locul unde se afla.
Pana la urma ,ajunse la un Microfon cu casti!!!!Prima oara,se uita cu un ochi mare, specific unui pufulete.Am uitat sa va spun ca privirea unui pufulete era foarte patrunzatoare!!Daca apuca si te privea un pufulete, nu te mai lasa din ochi toata ziua !
Asa ca,Microfonul “se bucura “de aceasta privire patrunzatoare!
Pufuletele a avut o experienta cu ,castile atunci cand a fost in punga cu sonor.
Dupa mai mult timp de analiza,pufuletele s-a uitat pe spatele castii si a vazut o inscriptie:
“Cere intotdeauna ajutor,nu ezita ,caci va fi mai rau”
Aceste cuvinte il nelinisteau putin pe Pufulete ,care vorbea intotdeauna cu mama lui,despre problemele ce apareau.Dar,de data aceasta trebuia sa fie un pufulete intelept.Desi padurea nu era pufulete,era foarte inteleapta si asta compensa faptul ca nu era din familia lui.
Se apropie ,sfios,de Microfon si tipa cat putu el de tare:
-Cine este acolo?tipa tare Pufuletele.
-Usor,usor !Imi spargi tipanul!se auzi o voce din microfon.
-Cine esti tu ?intreba speriat Pufuletele.
-Eu sunt Padurea Sfatuitoare!Am inventat un mod mai usor sa imi spuneti problemele voastre!Unele persoane, nu au curaj sa isi spuna necazul in fata,asa ca am inventat ceva care i-ar putea ajuta.
-Eu,cred ca am sa plec!afirma Pufuletele speriat.
-Nu poti pleca acum!Trebuie sa imi faci un serviciu mie!
-Eu,sa iti fac un serviciu tie?
-Da!Trebuie sa ii convingi pe oameni sa nu se mai inchida in ei insusi,sa incerce macar sa faca un lucru pe care nu il stiu!Intr-un cuvant sa se ambitioneze!Iti spun o vorba ,care o sa te ajute foarte mult in aventura aceasta!
-Dar nu am spus ca accept!zise ingamfat Pufuletele.
-Stiu eu ca vei accepta ,pentru ca esti un Pufulete bun!
-Si ce trebuie sa fac?intreba,ingandurat Pufuletele.
-Trebuie sa ai grija de o Pufarina!!!
-Cum????intreba ,mirat Pufuletele
-Da!
-Dar e foarte greu!Trebuie sa o spal cu grija in fiecare seara,sa ii fac boneta si asa mai departe!
-Incearca ,macar!zise Padurea Sfatuitoare.
-Dar eu ,am venit aici pentru un sfat, nu ca sa devin Babysitter!afirma cu ironie Pufuletele.
-Asta este lectia ta!Daca esti pregatit sa o inveti,inseamna ca esti un pufulete matur!Daca nu,vei pierde mult in viata!
-Dar toti stim ca o Pufarina e greu de ingrijit!spuse Pufuletele.
-Greu,dar nu imposibil!afirma Padurea Sfatuitoare.
-Nu ma pot intoarce acasa?intreba Pufuletele.
-Ba da,dar vei renunta la o lectie de viata foarte importanta !O sa regreti mai tarziu!
-Bine,o sa am grija de Pufarina!Si unde este aceasta pufarina?
-In lumea somnului,pentru ca ,eu ti-am ales special o Pufarina dificila!
Dar,probabil ca nu vreti sa stiti ce dificila era!Daca o atingeai si cu un deget,incepea sa tipe.
Dupa ce Padurea ii facu aceasta “frumoasa”descriere Pufarinei,ii spuse Pufuletelui:
-Trebuie sa ai multa rabdare,aceasta este o lectie de viata ,pe care trebuie sa o depasesti si sa fii tare!Si astfel vei reusi in acelasi timp sa demonstrezi omenirii, ca pufuletii nu sunt buni numai ca sa stea intr-o punga si sa fie apoi mancati.Ei pot da,ca orice lucru lectii de viata ,oricat de marunte ar fi ele .
-Multumesc.Sincer ma simt onorat sa fiu eu Pufuletele, care trebuie sa dea o lectie de viata!Sincer, acum nu stiu cum ma voi putea descurca cu Pufarina, pentru ca in general Pufarinele sunt dificile!
-Ai sa te descurci!Pufuletii nu stau foarte mult la vorba ,asa ca ai o lectie de dat!Si mai importanta decat cea pe care o primiti voi la scoala!Asa ca te las !Du-te.
-Multumesc!Dar,cum voi ajunge acolo?
-Cu Caietul Somnorila ,care te va duce in siguranta,chiar daca doarme!
-Pai si cum face asta daca este adormit?intreba Pufuletele.
-Mancarea italieneasca il va face sa se trezeasca si il va ghida pana la Pufarina acasa!
-Peste cate zile ma voi intoarce acasa?
-Cand vei simti tu ca nu mai esti sfios!Si atunci cand vei avea curajul sa te prezinti lumii, fara rusine!
-Dar nu stiu cat va dura!Probabil nu ma voi intoarce acasa prea curand!
-Trebuie sa ai incredere in mine!Intr-o buna zi personalitatea ta nu va mai fi asa!Si trebuie sa te gandesti ca toata familia are nevoie de tine!Noroc si multa bafta!Si nu uita:nu te mai inchide in tine si arata lumii ca esti un Pufuletel valoros.
-Bine!Asa am sa fac!Ma voi intoarce cu totul alt Pufuletel acasa!
-Asa te vreau!Esti un pufulete foarte curajos!ii spuse pe un ton ,incurajator,Padurea.
-Multumesc!Trebuie sa plec acum,dar ne vom revedea curand!
-La revedere!zise Padurea.
-La revedere!
Si Pufuletele pleca cu Caietul Somnorila,care se trezise dupa ce vazu mancarea italieneasca chiar la el in fata.
Pufuletele trebuia sa stea culcat ,pentru ca in incercarea caietului de-a prinde mancarea ,punea multe “frane”.
Pana la urma, caietul s-a potolit, fiindca pufuletele l-a amenintat ca ii ia toata mancarea italieneasca si ca o sa vorbeasca cu Padurea Sfatuitoare sa nu-I mai dea niciodata.Mai ales,ii placea Capuccino Pufulete Italian si cum sa renunte la el?Era un Capuccino cu aroma de frisca si cu multi,multi pufuleti.De aceea,la inceput voia sa il faca pe Pufuletele sfios un Capuccino,bun si gustos.Dar nu a reusit,deoarece pufuletii au un anume stil sa te vrajeasca ,sa-I placi din prima clipa.
Drumul era lung, obositor, dar mai ales plin de emotii din partea Pufuletelui, care abia astepta sa se termine toata misiunea pe care avea sa o indeplineasca.Ura cel mai mult ,faptul ca trebuia sa ii faca baie, Pufarinei.
In scurt timp,ajunsera la casa Pufarinei,unde erau plansete peste plansete de doua zile, pentru ca Pufarina-Mama nu isi putea lasa Pufarina ei draga pe mana unui Pufulete.
-Buna,eu sunt Pufuletele Sfios!spuse Pufuletele ,Pufarinei.
-Hmmm…..Nu o sa te las sa ai zile bune!spuse Pufarina.
“Am inceput bine”, se gandi Pufuletele.
Pufarina era foarte rea si infumurata.Poate pentru ca atunci cand gresea ,vorbele parintilor ei erau:”Este un pic obosita”sau “Lasati-o ca a avut prea multe probleme de rezolvat”
De data aceasta parintii nu au mai zis nimic, deoarece, acum il lasau pe Pufulete sa actioneze.Dar nici acesta,nici Caietul Somnorila nu au avut replica, ci au tacut chitic de parca ceva sau cineva i-a obligat sa taca.Poate, rusinea pe care o aveau pentru ce a zis Pufarina, poate se gandeau la rusinea pe care parintii o purtau, fara voie in acel moment.Cert este ca Padurea avea dreptate:Pufarina este dificila.Mai trist este ca a trebuit sa descopere din prima clipa ,cat de dificila este.Poate,daca invata sa isi cunoasca adevarata personalitate era mai buna.Pentru ca Pufarina a fost obligata sa fie asa de parintii ei .Ei gandeau ca daca esti asa dificila ,atragi privirile celor din jur.Dar nu aveau idee cat de mult greseau.De aceea, Pufarina nu si-a cunoscut niciodata adevarata personalitate.
-Hai sa intram in casa!zise Pufarina –Mama.
Aprobara toti.
Pufarina –Mama, ospitaliera, le oferi Pufuletelului si Caietului ,fursecuri cu miere,de altfel foarte bune.
Pufarina-Mama le vorbi acestora despre dragostea pe care o poarta Pufarinei si cat de mult isi doreste sa ajunga cineva in viata.Pufuletelul incepu la un moment dat sa se plictiseasca.Pana la urma, a plecat, luandu-si ramas bun de la comoara ei.Trebuia sa plece intr-o calatorie de serviciu .Am uitat sa va spun ca Pufarina,a plans neincetat ,cand a auzit ca mama ei pleaca.Ea i-a ascuns faptul ca va sta un an, deoarece ii era teama sa nu faca o criza de “Pufarinie”.Aceasta criza consta in ras continuu, mancat dulciuri incontinuu .In plus la aceasta criza se refuza total baia cea de toate zilele si mai ales stersul in urechi.
Si imaginati-va ca prin aceste incercari, trebuia sa treaca Pufuletele.Singur, pentru ca , Caietul Somnorila, era prea ocupat sa savureze mancarea italieneasca.Daca vreodata Caietul se infuria, isi scotea toate filele, le rupea, iar apoi le oferea un “frumos”recital vocal.Deci va puteti pune in locul saracelor file, care trebuiau sa suporte vocea minunata a Caietului.Deci, va puteti da singuri seama, ce frumos canta ,daca era o pedeapsa pentru file sa –l asculte.
Pufarina ramase in sfarsit, singura cu Pufuletele.
“Ce ma fac acum?”gandi el.
Dupa minute intregi,in care tacerea domnea,in aceea incapere ,Pufuletele,se hotari sa ii vorbeasca Pufarinei:
-Nu as vrea sa devenim neaparat prieteni, ci doar as vrea sa putem convietui, in aceeasi casa.
Tacere deplina.
Cand vazu ca Pufarina nu zice nimic, Pufuletele a continuat:
-Tu, iti cunosti adevarata personalitate?intreba Pufuletele.
-Niciodata nu mi-am cunoscut-o!zise Pufarina.Este ascunsa intr-un Bat de urechi Rigla .Dar,e foarte grea proba .Trebuie sa ascult sfaturile bune de trei ori,in trei saptamani.
-Ei,bine amandoi avem nevoie sa aflam cate ceva.Deci, iata un lucru in comun.
Pufarinei, ii venea sa zambeasca, dar personalitatea ei nu o lasa.Oare avea sa se schimbe ceva?Oare se vor ajuta unul pe celelalt sa dezlege acest mister,care de ani de zile era in acel satuc?
Oare misterul Pufuletilor avea vreo legatura cu personalitatea ascunsa a Pufarinei?Cert este ca Batul De Urechi Rigla ,era gata sa socializeze, sa zambeasca.
Timpul trecea si iata ca a venit si seara.Pufuletele trebuia sa ii faca baie Pufarinei.Cred ca era cel mai greu lucru de pana acum!O lua incet,o baga in cada, bineinteles nu asa de usor ,ci cu tipete,urlete si asa mai departe.Pana la urma Pufuletele ii spuse:
-Stai cuminte,ca sa te pot spala!
-Nu vreau!Intotdeauna am urat baia iar acum nu o sa incep sa o iubesc ,doar pentru ca vrei tu!
-Dar,trebuie sa facem baie !Ti-am cumparat cel mai parfumat gel de dus.Ca sa iti faca o adevarata placere sa faci baie.
-Am zis ca nu si nu ramane! zise ferm,Pufarina.
-Vrei nu vrei,trebuie sa faci baie!adauga pe aceelasi ton,Pufuletele.
Cu chiu cu vai,o baga in cada pe Pufarina care tipa si urla,o sterse in urechi,cu batul Rigla,care se numea asa,dar era un Bat Delicat si flexibil.De ce oare personalitatea ei a fost ascunsa acolo?
Pentru ca o reprezenta.Numele ei este asa tare si infricosator, precum si personalitatea sa,dar in realitate este o persoana buna ,,iubitoare,prietenoasa.Dar,deocamdata nu putea sa arate acest lucru.Poate ca in curand se va dovedi o fiinta ascultatoare, nu dificila si uracioasa.Poate pana la urma, fara sa isi dea seama, se vor ajuta unul pe celelalt.
Veni vremea culcarii.Pufarina, bineinteles nu se lasa mai prejos cu urletele si plansetele ei.Pufuletelul se saturase, chiar din prima zi de aceasta fiinta “insuportabila”.Nu era chiar asa de rea ,daca cineva nu i-ar fi ascuns adevarata personalitate.
Pufuletele o saruta pe frunte,dulce si ii spuse:
-Culca-te !Maine va veni iar o zi in care va trebui sa ne luptam cu viata!Pana la urma, amandoi suntem in aceeasi situatie!Dar,vom reusi sa ne descoperim pe noi insine!Va fi greu pana nu voi mai fi sfios, sau tu pana iti vei recupera si cunoaste personalitatea adevarata!
Pufuletele devenea din ce in ce mai sfios,nu devenea mai curajos.De aceea era tot mai speriat la gandul ca niciodata nu isi va mai intalni familia.
Se duse si se baga in pat,dupa o zi lunga.Poate ca in fond, nu a fost asa grea,dar dificultatile care au aparut din prima clipa, l-au facut sa creada ca prima zi a fost groaznic de grea.
Se baga in pat,dar adormi dupa un sir lung de minute.Poate ca ,va trebui sa se descurce cu noua misiune, i era dor de Caietul Somnorila, care desi era somnoros, era un prieten foarte bun.El il putea ajuta ,dar incercarea trebuia sa o treaca el!Asa ca,era gata sa se ambitioneze sa reuseasca singur!
Veni o noua zi.Inceputul era micul dejun,apoi urmau scoala,temele si bineinteles baia cea de toate zilele.Un nou moment greu,era sculatul dimineata.Pufuletele nu primise informatii multe despre acest moment ,dar stia ca acest moment e la fel de”placut”ca baia.
Il speria gandul, ca va trebui din nou sa se lupte cu Pufarina.
Se duse tiptil in camera Pufarinei si ii spuse:
-Trezeste-te, somnoroaso!O noua zi a venit!
Bineinteles ca raspunsul nu a fost unul pozitiv,din partea Pufarinei,ci din contra au inceput iar revoltele .Faceau parte deja din “meniul”de zi cu zi.
-Nu vreau!Si nici nu o sa ma obligi tu ,sa ma scol!Stiai ca te pot da afara daca vreau?
-Nu tu comanzi aici,ci personalitatea ta inlocuita!zise Pufuletele.
-Termina cu prostiile!Eu sunt asa pentru ca vreau sa fiu asa!
-Te-ai gandit vreodata ce vrei cu adevarat?o intreba intelept Pufuletele.
-Poate ca nu,dar asa imi place sa fiu!
-Pentru ca nu ai cunoscut alta personalitate !Dar,hai sa nu ne certam,asa ca scoala-te si imbraca-te!ii afirma Pufuletelul nostrum Pufarinei care se pregatea sa arunce cu ceva in el
Dar, se vedea ca de data aceasta Pufuletelul,incepea sa isi piarda rabdarea si asta nu era bine.Trebuia usor ,usor sa persevereze nu sa dea inapoi.Iata, ca dupa atatea certuri, Pufarina se dadu jos din pat ,dar surpriza:era deja seara ,deoarece in lumea lor se intuneca foarte repede.Isi suna o colega,pe Pufarina Dichisita isi lua temele ,vorbira foarte mult timp despre cat de insuportabil este Pufuletelul pe post de bona .Era vineri seara, iar in fiecare vineri se marca sfarsitul de saptamana cu o boneta pe capul Pufarinei.Of, saracul Pufuletel.S-a culcat foarte tarziu.Pentru ca Pufarina a avut criterii serioase pentru a alege boneta potrivita!De exemplu:in functie de note,daca a avut mai multe note de zece,culoarea era mai deschisa ,daca nu,mai inchisa si tot felul de criterii.In cele din urma ,se hotari sa doarma cu oala in cap,pentru ca era cea mai potrivita dupa notele pe care le luase .Va dati seama ce note a luat in saptamana aceea de a trebuit pana la urma sa isi puna oala in cap.Ce e drept,dormeai foarte greu cu o oala pe cap!Dar dormi greu cu o oala obisnuita!Normal ca aceasta nu era o oala obisnuita ,era Oala Personalitatilor Furate.Era la fel ca personalitatea Pufarinei:pe dinafara era tare si rece,dar pe dinauntru ,parca avea un borcan cu miere .In plus, era indragostita de Polonicul Dulce,care de fiecare data cand este intrebat de catre Pufarina –Mama unde vrea sa puna mancarea,o alege pe Oala Personalitatilor Furate.Seara, ii face o serenada inainte de culcare, cu prietenii lui Ciorba si Supa cu Taitei.Fideaua dansa, iar zeama se “enerva”precum o fantana,oferind un spectacol inedit.In schimbul acestei serenade ,Oala avea grija ca Pufarina-Mama s a il spele bine pe polonic.Si, revenind la oile noastre, Oala trebuia sa stea in capul Pufarinei.Pana la urma se obisnuise,pentru ca nu era oala chiar asa tare inauntru.Veni iata si ziua de sambata.Pufuletelul trebuia sa ii pregateasca un mic dejun special:Paste cu Arahide si Capsuni.Pastele venira in pasi de Salsa,iar Arahidele cu ,Capsunile in pasi de Cha-Cha.Capsunica era atat de micuta,incat nu o puteai tine in mana ca o strangeai .Atunci ii spuse Pufuletele:
-Esti prea micuta!Ai nevoie de mama ta!Du-te!
Si asa a facut cu toate Capsunicile.Pana la urma i-a pus Pufarinei prune.Va puteti imagina ce scandal a facut!A sunat-o chiar si pe Pufarina-Mama .Rezultatul:Pufuletelul trebuie sa ii citeasca in fiecare seara cate o poveste,dar sa o faca bine.Daca greseste vreun cuvant va trebui sa o ia de la inceput.Si in fiecare seara Pufuletelul citea de 10 ori povestea.Pentru ca un Pufuletel nu pronunta bine cuvintele.
Zilele treceau, dar Pufarina nu se schimba deloc.Deja cuvantul “casa”era un cuvant strain pentru Pufuletel.Incepea sa suspine incet, lin si nimeni nu l-a auzit.Nici nu voia sa-l auda cineva ,sa nu creada ca se va da batut.Avea un moment de tristete,cum avem toti.Simtea ca nimic nu merge.Atunci se auzi in camera lui ,acum posomorata de propria sa tristete,vocea Padurii Sfatuitoare :
-Esti trist si deznadajduit? Intreba Padurea.
-De parca nu vezi!tipa Pufuletele.
-Iti inteleg supararea ,dar crede-ma ca mai e putin!zise increzatoare Padurea!
-Si nesuferita asta care nu ma asculta deloc!
-Off,as vrea sa te pot ajuta ,dar asa nu vei mai reusi in viata .Trebuie sa capeti experienta.Trebuie sa inveti ,sa nu mai fi sfios.Am inteles eu bine sau tu ai un talent?
-Da….!.Stiu sa fac paturi din hartie creponata si din oja !raspunse Pufuletelul.
-Waw!!Bravo!!!Arata-I si Pufarinei,iar prin talentul tau poti schimba intreaga lume !ii spuse cu intelepciune Padurea .
-Asa am sa fac!Weekend-ul viitor o voi duce pe Pufarina la plimbare si vom face o duminica speciala impreuna.Ii voi face o adevarata surpriza.Caietul Somnorila ,Capuccino de Pufuleti si multi alti prieteni vor veni cu noi.
Zilele trecura,Pufarina devenea din ce in ce mai silitoare.Intr-o zi, la masa Pufarina manca pestele cu,cutitul obisnuit.Atunci,Pufuletelul ii spuse:
-Poti manca cu un cutit special,daca vrei.
-Bine,asa am sa fac!zise Pufarina.
Fara sa isi dea seama, Pufarina a ascultat un sfat.Inca doua sfaturi si isi putea cunoaste adevarata personalitate aflata in Batul Rigla.Lucrurile mergeau din ce in ce mai bine.Cei doi se distrau in fiecare seara cu Oala , cu Polonicul, cu Taiteii,cu Capsunica si cu toti prietenii lor.Notele Pufarinei s-au imbunatatit si pe zi ce trece, profesorii o laudau si mai mult.
Iata ca intr-o zi aparu in patul Pufuletelului un billet:
“Mai ai o saptamana sa nu mai fi sfios si sa ii redai Pufarinei personalitatea adevarata!” semnat:Padurea
Pufuletelul se sperie pentru ca nu ii placea sa fie presat , insa asta e viata !Pentru ca era weekend ii propuse Pufarinei sa ii ia pe prietenii lor, Taiteii, Oala si Polonicul si sa mearga la picnic.
Pufarina se imbraca cu cele mai frumoase hainute.
Veni Pufuletelul si o intreba:
-Esti gata?Nu iti e frig asa?Daca ti-e frig ,iti poti lua hainuta!
-Bine!Asa am sa fac.
Si iata ca Pufarina a ascultat al doilea sfat.Toti plecara la picnic,cu multa veselie si gata sa aiba o zi minunata.Taiteii isi luara Pelerinele din Fidea, Oala si Polonicul, mergeau impreuna ca doi porumbei, iar Capsunica cu Pufarina si Pufuletelul de mana si binenteles Caietul Somnorila cu Capuccino de Pufuleti,cu care se imprietenise.Ajunsera acolo intr-un final ,dar isi dau seama ca patura au uitat-o acasa.Chiar Pufuletelul trebuia sa faca una dandu-i ultimul sfat Pufarinei.Lua Oja ,si incepu sa o intinda gingas pe pamant.Apoi lua cu multa tandrete hartia creponata si o pune in forma de un iepuras cu armura.Simboliza curajul care abia rasarise din sufletul sau si iata ca timiditatea disparu.In timp ce facea toate astea ii spuse Pufarinei:
-Daca vrei sa faci ceva in viata, nu trebuie sa fi sfios ,ci sa le arati tuturor ce valore ai cu adevarat!
-Multumesc mult pentru sfat!
Si iata ca magia se implini.Pufarina isi dadu seama ca toate acele vorbe erau sfaturi, iar Pufuletelul a demonstrat ca, cu un micut talent, poti influenta destinul mai multor fiinte .Pe paturica, pe care a creat-o Pufuletelul, painicile au iesit din cosulet si au dansat un vals , iar hartia creponata le-a imbracat trupusoarele in rochii mov deschis.Si Polonicul a invitat-o la dans pe Oala si Pufuletelul pe Pufarina ,care acum era buna fiindca si-a recuperat personalitatea de la Batul Rigla,care apropo avea un nou nume:Pufarinus Bunus.
Seara s-a aprins un foc de tabara si valsul a continuat pana dimineata.Toti si-au invatat lectia ,pe care destinul trebuia sa le-o arate,iar Pufarina a purtat o rochie mai frumoasa ca toate:rochia sufletului care a avut puterea sa lupte cu personalitatea sa rea.
Pufuletelul nu mai era un pufuletel sfios,era unul curajos.Dar,pot sa va spun ca Polonicul a luptat mult pana s-a casatorit cu Oala si –au trait fericiti pana la adanci batraneti!
Pufuletelul si Pufarina s-au intors in cele din urma la locuinta Padurii,in Lumea Tehnologiei si s-au jucat cu Gazele Mp3-uri,cu Copacii tasatura si cu toti prietenii lor!Ei au reusit sa razbeasca tot si s a-si invinga teama !De aceea ,au avut o insigna speciala care si acum exista in fiecare din noi,chiar daca este bine ascunsa.Scria pe ea mare si frumos:Suflet curajos!
superba povestire!
bravo!
Un suflet curajos este in noi toti, trebuie doar sa il lasam sa “apara”. Felicitari!
Dragalasha mea ai o imaginatie incredibila. Iti doresc sa reusesti sa scoti insigna la iveala pentru ca stiu ca esti un SUFLET CURAJOS. Mult succes in continuare pufarina mea
O povestioara foarte frumoasa, plina de curaj, la tot pasul si intamplari hazlii.Sper sa te transformi si tu, ca si pufuletul sfios in luptatoarea pe care , in adancul sufletului tau, o cunosti.
si din fericire, am inceput sa o vad si eu pe acea luptatoare!
Ma bucur sa te cunosc si asa!
super compuneri Cris!!!plz sa nu te mai iei dupa altii care sp ca sfarsiturile compunerilor sunt proaste si nu te enerva pentru o nimica toata pupici!!!!:*:X
Vai dar verdele asta e criminal. Am si uitat ce vroiam sa zic.
poooooooop dulcik crisss colegutza mea