CHITZCHITZ . Scrie o poveste!

Cristina Preda a lansat o carte!

Marie Jeanne — Fri, 29 Jan 2010 08:54:46 +0000

28.01.2010 Tapatel – aventurile creionului tapat (care s-a nascut chiar aici, pe Chitzchitz) au vazut ieri lumina neonului de librarie, sub forma de carte.
Am fost la lansare, la Diverta si am felicitat o Cristina foarte emotionata. Sa speram ca vor mai urma multe, si ca vom avea ocazia sa mergem si la lansarile celorlalti autori de aici.

Felicitari Cristina@

Scrie o poveste

Marie Jeanne — Wed, 27 Jan 2010 07:47:29 +0000

Chitzchitz.com te provoaca sa scrii o poveste !

Va provoc ca pentru o zi sau un weekend sa strigati copilul din voi, sa se intoarca din fundul gradinii, de la fotbal sau din spatele blocului, si sa spuna o poveste. Poate nu o sa imi raspunda nimeni, sau poate site-ul acesta se va umple de povesti.

Chitzchitz… inceput dintr-o joaca, dintr-un joc de cuvinte intre iubitori de pisici, catei si soricei. Dar gluma a devenit serioasa cand mi-am dat seama ca acesta ar putea sa fie locul unde sa se desfasoare laitmotivul copilariei mele: povestile.

Luigi Capuana scria in 1882 colectia de povesti publicata la noi sub titlul ” Izvorul frumusetii “.

Ideea era structurata pe o problema care exista inca de atunci: lipsa povestilor noi. El a reusit sa scrie cateva povesti noi, minunate, pe care le-a declarat ultimele.

Dupa ani si ani, aceasta a devenit o problema din ce in ce mai mare. Desigur, avem Harry Potter, Narnia si alte fantezii asemanatoare, dar povestile si basmele scurte, pline de farmec, mister si invataturi, povestile pe care le recitesti si ca adult, aproape au disparut.

Nu este prima oara cand ma implic intr-un proiect pe care lumea il priveste cu spranceana ridicata. Suntem ocupati, stresati, saturati de filme si romane, iar copii pasesc rar in afara lumii jocurilor online si Cartoon Network-ului.

Parca ma vad la batranete, intr-un sezlong, cum se imagina si Capuana, mormaind in barba despre povestile pierdute.

Totusi, eu am ceva ce in plus. Pe voi.

Eu in mod sigur voi scrie in continuare si voi face tot posibilul ca ele sa ajunga la copii. Poate cativa parinti, intr-o cautare pe Google, vor gasi de cuviinta sa le citeasca fetitei sau baietelului. Si-atunci, cativa copii vor duce ideea de “poveste” mai departe si un lucru atat de frumos, care a fost farmecul copilariei noastre, va renaste.

Sunt gata sa fac fata torentului de mailuri, pe adresa mariejeanne la lamaie punct ro

Marie Jeanne

Avem 2 povesti noi

Marie Jeanne — Tue, 08 Dec 2009 13:43:00 +0000

de la Cristina Preda, pe care o imbratisam cu drag!

Anotimpurile pierdute – Cristina Preda

Cristina Preda — Tue, 08 Dec 2009 13:32:56 +0000

Era o frumoasa zi de toamna. Frunzele ruginii cadeau lin din copacul obosit , iar soarele pal, abia mai stralucea .Irina se juca cu Maria si Cristina prietenele ei cele mai bune in lumina soarelui protector.Deodata,trei frunze cazura dintr-un copac mare si frumos.Erau de culori diferite.Una era galbena,alta ruginie,iar alta verde cu galben.Fetele s-au oprit un pic din jocul lor frumos si s-au aplecat sa vada cele trei frunze posomorate:
-Oare ce se intampla?intreba Irina.
-Ce ti se pare ciudat?Sunt doar niste frunze de toamna!afirma Cristina.
-Frunzele toamnei au de obicei o stralucire aparte!zise Irina.
-Astea sunt fara culoare,fara vlaga!observa Maria.
-Da,asa este!aproba si Cristina,uitandu-se cu atentie.
-Nu vreti mai bine sa ne vedem de jocul nostru?sugera Maria.
-Ba da!zisera Cristina si Irina.
Se intoarsera voioase la jocul lor captivant.Dar,nu apucara sa se intoarca bine ca o voce se auzi din locul unde erau frunzele.
-Ce a fost asta?intreba nedumerita Maria.
-O voce!zise Cristina.
-Cine poate fi?intreba Irina.
Nu aveau habar.Nimeni nu mai era in jur.Se auzi din nou vocea aceea misterioasa :
-Aici,noi suntem!Frunzele!
Cand se intoarsera ,cele trei fetite vazura la picioarele lor cele trei frunze.
-Vorbiti?intrebara fetele in cor.
-Da,stiu este foarte ciudat pentru voi,oamenii!zise una dintre frunze.
-Avem nevoie de voi!zise alta frunza.
-Cum va putem noi ajuta daca nici macar nu stim cine sunteti?intreba nedumerita Cristina.
-Mai intai am aprecia un pahar cu apa!Frunza aceasta de langa mine ne-a baut toata Cola!zise una dintre frunze furioasa.
-Desigur!se oferi Irina.
-Cum poti sa duci trei frunze ciudate la tine acasa?intreba Maria.
-Sunt inofensive!Ce pot face niste biete frunze?zise Irina.
-Apropo,cum va numiti frunzulitelor?intreba Cristina.
-Ea este Gally si reprezinta vara,eu sunt Gally Verdi si reprezint primavara ,iar ea este Ruggy si reprezinta toamna!le prezenta pe rand Gally
-Deci sa inteleg ca sunteti pe anotimpuri?intreba nedumerita Irina.
-Da,exact!spuse Gally Verdi.
-Si iarna?De ce lipseste?intreba curioasa Maria.
-Este o poveste destul de lunga!zise Ruggy.
-Haideti sa mergem acasa la mine sa bem un pahar de suc!zise ospitalier Irina.
-Si acolo ne povestiti totul cu lux de amanunte!zise Cristina.
-Acceptam invitatia!Va spunem toata povestea!afirma Gally
Si asa cele sase prietene plecara acasa la Irina ,unde au fost intampinate cu dulciuri nemaivazute si bineinteles cu suc pentru fiecare.
-Am sa incep povestea!zise Gally Verdi.
-Te ascultam! zisera fetele nerabdatoare.
-Bine!Totul a inceput iarna trecuta cand s-a desfasurat concursul “Anotimpul culorii”!Iarry,frunzulita care reprezinta iarna era si ea prietena noastra,pana cand Iarna a castigat!
-Si ce s-a intamplat?intreba Cristina.
-Problema este ca juriul a folosit o metoda urata ca sa le elimine pe celelalte anotimpuri si anume :a intors toti copii impotriva lor.
-Wow!Si de de nu mai concureaza?intreba Maria.
-Pentru ca sunt descurajate!Nu mai au pentru ce sa lupte!Daca copii si oamenii iubesc numai iarna!le explica Gally Verdi.
Fetele ascultau cu atentie.Fiecare cuvant era magic pentru sufletelul lor de copil.
-Dar si primavara e frumoasa!Ea invie toata natura!zise Cristina.
-Dar si vara!Aduce vacanta,soarele!completa Maria.
-Toamna are frunze asa frumoase!zise si Irina.
-Dar toate aceste lucruri au pierit!Pe iarna au facut-o cea mai frumoasa!continua Gally.
-Si noi ce trebuie sa facem?intreba din ce in ce mai entuziasmata Irina.
-Legenda spune ca daca trei prietene bune reusesc sa reinvie anotimpurile spunandu-le cuvinte frumoase ,incurajandu-le atunci vor deveni din nou pline de culoare si de basm!zise Ruggy.
-Sunteti gata de aventura?le intreba Gally.
-Da!Suntem gata!afirmara toate trei la un loc.
-Dar cum ne vom imparti?intreba curioasa Maria.
-Cristina se va duce cu Gally Verdi in imparatia Primaverii,Maria va veni cu mine in imparatia Verii ,iar Ruggy va merge cu Irina in imparatia Toamnei!zise Gally.
-Si cand va veti intoarce trebuie sa convingeti oamenii de frumusetea fiecarui anotimp!afirma Ruggy.
-Haideti!Avem destula treaba!zise Gally Verdi.
Si fetele pornira la drum pe frunzele multicolore ce aveau sa le introduca intr-o lume magica.
Cristina si Gally Verdi ajunsera in imparatia Primaverii.Totul era parca inghetat de un nor negru si urat.Era totul inflorit,dar fara culoare!
-Wow!exclama Cristina.
-Cum ti se pare?intreba Gally Verdi.
-Foarte frumos,dar in acelasi timp posomorat si fara viata!raspunse trista Cristina.
-Ei bine ,tu o poti readuce la viata!zise Gally Verdi.
Intre timp si Maria ajunsese cu Gally in imparatia Verii.Un peisaj frumos si acolo:soare,plaja ,apa,dar acelasi aer posomorat.
-Ce pacat de acest anotimp frumos!zise posomorata Maria.
-Dar,tu il poti aduce la viata ,daca iti place!zise Gally.
Iata,in sfarsit si Irina ajunsese cu Ruggy in imparatia Toamnei .Totul era vestejit.Frunzele multicolore cadeau una cate una in lumina soarelui pal.
-Saracele frunzulite!Si-au pierdut culoarea!afirma cu multa tristete Irina.
-Dar tu le poti face si mai colorate decat inainte!zise Ruggy cu veselie.
-Cate zile avem la dispozitie?intreba Irina.
-Trei zile!Cate una pentru fiecare!In a patra se va desfasura concursul!zise Ruggy.
-A cui este rezervata ziua aceasta?intreba curioasa Irina.
-A Cristinei!In ordinea anotimpurilor!ii explica Ruggy.
Irina ii tinu pumnii stransi Cristinei.
In imparatia Primaverii era o agitatie mare.Cristina era dezorientata.Nu stia ce sa ii spuna Reginei,cum sa o convinga sa se intoarca.Cu pasi lini si sfiosi Cristina se duse impreuna cu Gally Verdi la Regina:
-Bafta!ii spuse aceasta.
-Multumesc!ii spuse Cristina.
Dupa ce ii dadu o bucatica din corpusorul sau ca sa ii poarte noroc,Gally Verdi suna clopotelul si o chema pe Regina.
-Buna ziua!Cine ma cauta?intreba ea.
-Maiestate ea e Cristina,o fetita din lumea minunata a oamenilor!o prezenta Gally Verdi.
-Imi pare bine sa te cunosc!zise Regina.
-Placerea e de partea mea,Maiestate!isi facu Cristina plecaciune.
-Ce te aduce insa pe aici?intreba Regina.
Cristina isi inghiti nodul din gat.
-Scuzati-mi indrazneala!Am venit sa va conving sa va intoarceti la concursul “Anotimpul culorii”!De ce sa pierdeti ocazia de-a straluci?Noi avem nevoie de natura inverzita, de ea reinviata dupa cruda iarna!Nu va luati dupa cuvintele unui om rau!afirma Cristina.
-Ai dreptate, dar daca oamenii nu ma mai iubesc eu ce pot face?ii spuse Regina.
-Pentru ca li s-a impus sa iubeasca doar iarna!ii spuse Cristina.
-Bine, voi mai da o sansa oamenilor!Am sa particip din nou la acel concurs!Sper sa merite osteneala!
Cristina nu isi mai incapea in piele de bucurie.
Mai tarziu ,Regina o invita pe Cristina si pe Gally Verdi la un ceai regal.Si –au pregatit toate trei rochiile pentru marele eveniment:concursul.
Se lasa noaptea repede.Cristina se duse la culcare bucuroasa ca a reusit sa isi indeplineasca misiunea.
Partea grea ii revenea acum Mariei.A doua zi era randul ei.
In imparatia Verii se facu dimineata mai devreme spre dezamagirea Mariei.Se scula dis-de-dimineata,lua micul dejun si pleca cu Gally spre Regina Verii.Emotiile cresteau la fiecare pas.
Ajunse la Marea Poarta a Verii.Dupa ce isi lua ramas bun de la Gally ,deschise sfios poarta si intra.Cand ajunsese in fata Reginei ii spuse:
-Buna ziua,Maiestate!zise Maria facand o plecaciune.
-Buna ziua!Mi-a spus reprezentata mea,Gally,ca vrei sa ma vezi!Ce te aduce pe aici ,draga mea?intreba Regina.
-Am venit sa va conving sa va intoarceti la concursul “Anotimpul culorii”!Oamenii au nevoie de dumneavoastra ,de soare,de plaja si de vacanta!Nu trebuie sa va lasati afectata de cuvintele unor oameni rai.
-Tu chiar crezi ca sunt buna?intreba Regina Verii, ramanand pe ganduri.
-Sigur ca da!Cum sa nu?o incuraja Maria.
-Bine!M-ai convins!Voi participa la concurs!ii spuse Regina Verii.
Regina Verii o invita la randul ei pe Maria in casa oferindu-I cola regala spre bucuria lui Gally.Cele trei domnisoare isi pregatira tinutele pentru seara speciala .Iata ca si in imparatia aceasta noaptea veni repede.Stelele isi facura maiestoasa aparitie.
Urma ultima zi, ziua Irinei.Ea avea lozul cel mare.Adormi cu multa greutate.Zorii zilei isi facura aparitia cu pasi repezi.Emotionata si speriata, gandindu-se ca daca greseste ceva se va duce de rapa toata munca celorlalte, porni spre castelul Reginei Toamnei.Daremotia trecu repede pentru ca Ruggy o desfata cu glumele ei.Iata ca ajunsera la castelul Reginei Toamnei.
-Ureaza-mi succes!zise Irina.
-Succes!ii spuse Ruggy, si ea foarte emotionata.
Irina suna din clopotelul de la poarta.Ii deschide insusi Regina.
-Buna ziua,Maiestate!ii spuse ea facandu-si plecaciune.
-Buna ziua draga mea!Te asteptam!Reprezentata mea Ruggymi-a spus ca vrei sa ma vezi!Ce te aduce pe aici?intreba Regina.
-Sa va conving sa va intoarceti la concursul “Anotimpul Culorii”,sa va redau culoarea frunzelor!ii explica Irina.
-Nu vreau!zise hotarata Regina Toamnei.
-Ganditi-va la copii,au nevoie de scoala,de fructele delicioase!De asemenea copacii de frunzele colorate!Nu trebuie sa lasati balta totul!ii spuse Irina.
Atunci Regina accepta si,cu ochii in lacrimi, ii multumi Irinei pentru incurajari!
Urma Marea Incercare, la Barajul Anotimpurilor .Fiecare anotimp era pregatit pentru marele concurs,dar iata ca soarta le pregatise alt deznodamant.
Iata ca veni si ziua cea mare.Juriul era pregatit,desi dupa parerea lor castigatoare era Iarna,care era mai mandra ca niciodata.Dupa ce juriul a prezentat-o pe iarna ,cele trei fete urcara pe scena.Vara,Maria si Gally purtau rochii stralucitoare cu mii de stelute presarate ici colo,Primavara,Cristina si Gally Verdi rochite cu flori multicolore ,iar Toamna ,Irina si Ruggy rochite cu frunze de diferite culori ruginii.Cand vazu, Iarna inlemni.Dar, inainte sa apuce sa spuna ceva, Cristina lua microfonul.
-Buna ziua ,oameni buni!Vi-o prezint pe Primavara!Ea invie natura,aduce florile si magia verdelui.
Regina Primaverii facu o plecaciune impreuna cu Gally Verdi ,spre aplauzele tuturor.
Apoi lua cuvantul Maria:
-Buna ziua!Aceasta este vara !Ea aduce vacanta, soarele, plaja!
Si Regina Verii facu o plecaciune regala impreuna cu Gally.
Si ultima,dar nu cea din urma, Irina:
-Iar aceasta este Toamna !Ea vine cu inceperea scolii ,cu fructele delicioase si cu frunzele multicolore.
Regina Toamnei facu o plecaciune maiestoasa impreuna cu Ruggy.
Ropote de aplauze se auzira.Toti erau bucurosi ca se aflau acolo.
-Si noi pe cine alegem?intreba un om din public.
Atunci Regina Iarna se urca pe scena:
-Vroiam sa imi cer iertare pentru tot ceea ce am facut!Orbita de dorinta de a castiga am uitat ca fiecare participanta este frumoasa in felul ei !zise ea.
A urmat un moment de tacere, care parca nu se mai termina, dupa care toate patru se imbratisara, la fel si frunzulitele care si-au reluat prietenia.
-Noi credem ca toate sunt castigatoare!Toate au ceva special si util in ele!zise un reprezentant al juriului.
Doi bursuci venira si le pusera coronitele pe cap Reginelor, Frunzulitelor si Fetitelor.
Concursul se terminase, dupa care urma o mare petrecere…..cu multa cola!
Maria ,Cristina si Irina trebuiau sa plece.Erau foarte triste din cauza aceasta.
-Va multumim!zisera Reginele.Ne-ati amintit ca noi suntem aici pentru a va bucura pe voi oamenii, animalutele si toate vietatile pamantului.Uneori, orbiti de orgolii si rautati, uitam adevarata menire a noastra pe pamant, uitam sa ne bucuram.
-Cu multa placere!zisera fetele.Si in plus, ne era dor de voi, de hora voastra frumoasa, cea a anotimpurilor.
Isi luara la revedere si de la frunzulite cu promisiunea ca se vor mai vizita.
De atunci, fetele se bucurau de venirea fiecarui anotimp, iar fiecare anotimp le amintea de aventura traita.Si odata cu fetele haideti sa ne bucuram cu totii de frumusetea celor patru regine, de prietenie si voiosie.

Ursuletul Matur – Cristina Preda

Cristina Preda — Tue, 08 Dec 2009 13:32:13 +0000

Era odata un orasel numit Ursulania unde toti ursuletii se jucau,toata ziua si nu aveau nici un fel de griji.Dansau cat era ziua de lunga cu florile, radeau copios cu maimutoii si spuneau bancuri cu animalele padurii.Tiby,Tibo,Tiba si Tilly erau patru ursuleti prieteni intre ei, care se bucurau din plin de copilarie.Intr-o zi ,pe cand se jucau linistiti afara, mama lui Tiby il chema in casa pe acesta:
-Buna mama!zise vesel Tiby.
-Buna scumpule!il saluta si mama.
-Hai sa iti arat ceva!Un joc pe care l-am inventat noi!zise Tiby.
-Abia astept sa il vad!Dar, mai intai vreau sa iti spun ceva!exclama mama lui Tiby.
-Ce,s-a intamplat ceva?intreba ingrijorat Tiby.
-De saptamana viitoare veti merge toti la scoala!Si tu,si Tibo,si Tilly si Tiba!afirma mama lui Tibo incantata.
Siroaie de lacrimi curgeau pe obrazul lui Tiby.Nu stia ce este o scoala si mai rau, mama sa tocmai ii spusese ca de saptamana viitoare se va duce acolo.Se simtea neajutorat.Printre lacrimile amare si reci , el a reusit sa sopteasca doar atat?
-E un loc urat?
-Nu,este foarte frumos acolo!Vei vedea!il incuraja mama.
-Pot sa ma duc afara? murmura cu voce tremuranda Tiby.
-Sigur ca da!ii spuse mama.
Tiby iesi afara ingrijorat si suparat.O noua povara ii se puse pe sufletelul sau mic de ursulet.
Afara toti ursuletii plangeau.Aflasera toti de la mamele lor, ca se vor duce la “scoala”.Nu aveau habar ce putea insemna cuvantul “scoala”, dar nici nu au indraznit sa isi intrebe mamele.
-Dupa cum plang toti, cred ca vor merge si ei la scoala!zise Tiby.
-Da,asa este!Ne vor trimite pe toti la scoala!afirma Tibo.
-Cat de rea poate fi chestia aceasta?Scoala?intreba Tiba.
-Daca mamele nu au vrut sa ne spuna atunci,vom afla noi,singuri!exclama Tiby.
-Vom merge la biblioteca!zise Tilly.
Toti aprobara.
Ajunsera la biblioteca.Dupa ce au scormonit tot ,au gasit in sfarsit un dictionar.
-Am gasit!tipa Tiby.
-Ce ai gasit?intreba Tibo.
-Scoala=unitate de invatamant.
-Deci acolo e un loc unde te invata lucruri noi?intreba curioasa Tilly.
-Da,exact!aproba Tiba.
-Asta e de rau!Dar am o intrebare:daca noi stim deja sa vorbim,de ce mai mergem la scoala?intreba Tiby.
-Aici sunt alte legi.Pana la varsta de doi ani ai unui ursulet, parintii au datoria de-al invata pe ursulet sa vorbeasca!Apoi,il vor da la scoala sa invete sa scrie si sa socoteasca ,precum si multe alte lucruri!explica Tibo.
-Am inteles!zise Tibo.
-Nu vom mai avea timp de joaca, fiindca o sa mergem la scoala!se planse Tilly.
Dar nici nu apuca bine sa termine propozitia caci o frunza ruginie cazu pe capul lui Tiby.
-Hei,cine a facut o gluma atat de proasta ?intreba el.
Cei trei ursuleti se uitau la Tiby ca si cum ar fi vrut sa spuna “noi nu am fost”,dar erau si ei muti de uimire,incapabili sa mai scoata un cuvant.
Tiby lua analiza acea frunza si isi dadu seama ca pe ea scria ceva.Un mesaj interesant,dar mai ales extrem de ciudat:”Veniti la Livada Fermecata si veti afla mai multe lucruri despre scoala”.
-Ce vrea sa insemne asta?intreba uimita Tiba.
-Nu stiu!Daca este o gluma proasta?spuse Tibo.
-De ce crezi ca am mancat atata miere dimineata?Daca cumva este vreo problema voi tipa cat ma tine gura!zise hotarata Tilly.
-Dar daca e un lucru bun si vom afla mai multe despre locul acela nesuferit numit scoala?isi dadu cu parerea Tiba.
-Eu zic sa incercam!afirma Tibo.
Si il aprobara toti.Pornisera la drum.Inainte au fost acasa pentru a-si lua ramas bun de la mame,sub pretextul ca pleaca in excursie,deoarece la ei era un lucru obisnuit.Se vor intoarce la timp pentru inceperea scolii.
Mersera, mersera si iar mersera.Nu vedeau nici urma de Livada Fermecata.
Cand erau pe punctul de-a se da batuti,Tibo a vazut o placuta pe care scria “Livada Fermecata”
-Aici trebuie sa fie!zise el
-Oare ce se afla in spatele barierei aceleia?intreba speriat Tiby.
-Noua deja incepe sa ne fie frica!zisera Tiba si Tilly.
-Haideti sa vedem odata!Ce poate fi asa rau?afirma curajos Tibo.
Se luara de mana si trecura bariera.Un loc foarte frumos.Magic,nemaintalnit.Iar,ei erau norocosii care il aveau in fata.
-Wow!exclamara toti.
Mergand mai departe,pasind cu multa sfiala,zarira un iepuras mare,alb si stralucitor.
-Buna ziua,dragii mei!zise el.
-Buna ziua !zisera toti in cor, muti de uimire.
-Nu va speriati!Eu sunt Iepurasul Invatator!se prezenta el galant.
-Ce inseamna invatator?intreba Tiba.
-Cel care va va invata si la scoala!ii explica el.
-Ooo!Ce repede a trecut timpul!Am ajuns deja la scoala!afirma Tilly.
-Nu,aici este alta scoala!zise Iepurasul Invatator.
-Adica nu mai suntem in lumea noastra?intreba Tibo,care era pasionat de aventuri.
-Nu,sunteti in lumea imaginara!De aceea este si bariera acolo!Pentru ca nu oricine are acces !zise Iepurasul Invatator.
-Wow!zisera toti in cor.
-Si de ce tocmai noi?intreba Tiby.
-Vedeti voi, scoala de aici s-a desfiintat acum multi ani pentru ca nici un locuitor nu venea!Legenda spune ca daca patru ursuleti “boboci” vin aici, se maturizeaza si devin elevi-model, intr-o saptamana scoala va reaparea !le explica cu multa seriozitate Iepurasul Invatator.
-Este vorba de noi?intreba Tiba.
-Desigur!Sunteti cei mai potriviti!zise Iepurasul Invatator.
-Ce inseamna elevi-model?intreba curioasa Tilly.
-Nu vreau sa luati numai note de zece!Aici un elev model inseamna un elev care a reusit in scurt timp sa se obisnuiasca cu scoala,sa fie cat se poate de bun la invatatura,dar mai ales sa se maturizeze!le explica Iepurasul Invatator.
-Si cand incepem cursurile?intreba Tiby.
-De maine!Nu avem prea mult timp la dispozitie!explica Iepurasul.
-Si unde vom sta?intreba Tibo.
-V-am pregatit o surpriza:camere pe culori!le spuse Iepurasul.
-Wow!Frumos !exclamara toti.
-Lui Tilly i-am pregatit culoarea galben , pentru ca stiu ca ii place mierea foarte mult,Tibei i-am pregatit culoarea rosiatica pentru ca stiu ca ii plac foarte mult murele,iar lui Tiby si lui Tibo le-am pregatit culoarea verde pentru ca le place sa hoinareasca prin paduri!explica Iepurasul Invatator.
-Dar de unde stii atatea lucruri despre noi?intreba Tibo.
-V-am urmarit !De aici!spuse Iepurasul.
-Multumim mult pentru tot!spusera toti in cor.
Seara se lasa foarte repede.Luna puse stapanire pe intregul Cer care parea un orizont fara margini.
Ursuletii nu puteau dormi.Aveau multe emotii.Nu stiau ei prea bine de ce se afla acolo,dar cert este ca vroiau acasa.Cand plecau in excursie,aveau semnal la telefoane si puteau vorbi linistiti cu mamele lor.Dar,acolo nici urma de asa ceva.
Noroc ca seara trecuse repede si Zambitorul Soare reaparu pe Cer.
Ursuletii somnorosi se trezira.Iepurasul Invatator deja amenajase sala de clasa pentru cei patru ursuleti.
-Buna dimineata!zise Tiby.
Si ceilalti ii urmara exemplu si il salutara politicos pe Iepurasul Invatator.
-Buna dimineata,dragii mei!spuse el.
-Ce avem la micul dejun?intreba Tiba.
-Surpriza!Duceti-va la masa colorata din mijlocul poienii!zise Iepurasul.
Ursuletii se grabira nerabdatori sa ajunga la acea masa deoarece erau lihniti de foame,dar mai ales curiosi sa vada surpriza.
Tilly gasi miere,Tiba mure,iar cei doi Tibo si Tiby gasira si miere si mure.Dupa ce se desfatara cu acele bunatati,veni vremea sa mearga la scoala.
O cladire mare aparu in fata:
-Aceasta este sala voastra de clasa!le spuse Iepurasul Invatator.
Ursuletii intrara curiosi in acea sala mare, stralucitoare si frumoasa.Fiecare isi ocupa bancuta sa si statura linistiti sa asculte discursul Iepurasului-Invatator.
-Ursuletilor,vreau sa intelegi ca scoala nu este o joaca sau o jucarie!Este o responsabilitate mare pe care va trebui sa o duceti pana la capat!zise Iepurasul Invatator.
Toti ascultau linistiti,un pic inspaimantati de ceea ce au auzit.
-Nu va speriati!Nu este nimic rau!Doar cresteti!le spuse Iepurasul.
Ursuletii se mai relaxara un pic la auzul acelor cuvinte.
-In ultima zi,veti da o petrecere prin care va veti desparti de jocuri si jucarii!Va veti juca pentru ultima oara!afirma Iepurasul Invatator.
Tilly incepu sa planga.Printre suspine spune:
-Nu imi spuneti asta!Ma faceti sa plang!zise ea trista.
-Aceasta este viata!Si acestea sunt etapele sale!le spuse cu intelepciune Iepurasul.
Dupa ce Iepurasul isi termina discursul,ropote de aplauze se auzira.
Incepusera deja lectiile.Prima ora era Abecedarul,urmata de frumoasa matematica si de stiintele naturii.
Ursuletii erau fericiti ca au facut un pas mare spre maturizare.
Zilele treceau si totul mergea ca pe roate .Ursuletii deja devenisera elevi-model,iar Iepurasul era extrem de mandru de ei.Au reusit dupa multe incercari sa vorbeasca si cu mamele lor, povestindu-le ce aventuri frumoase traiau.Si cel mai important:se maturizasera.
Devenisera mai responsabili:isi faceau intotdeauna temele,ajungeau mereu la timp la scoala ,iar la ore erau foarte disciplinati.Iata ca dupa atatea aventuri venise si penultima zi :
-Wow!Nu imi vine sa cred ca maine plecam!zise trist Tibo.
-Da asa e!A trecut repede timpul!Maine e petrecerea!zise vesela Tiba.
-Apropo de asta am vazut un magazin la colt,mergem sa ne alegem rochitele si costumele?intreba Tilly.
-Nu e nevoie!Am avut eu grija de asta!aparu pe neasteptate Iepurasul Invatator.
Aveau cele mai frumoase rochii si costume.Petrecerea era gata.Organizatorul a fost chiar Iepurasul impreuna cu cateva veverite.
-Aceasta este ultimul vostru curs aici!zise Iepurasul trist.
-Multumim pentru tot!Ne bucuram ca v-am ajutat cu scoala!zisera cei patru ursuleti.
-Eu sper ca ati invatat lectia si prima zi de scoala va fi frumoasa!zise Iepurasul increzator.
-Sigur!Va multumim mult!zisera ei.
Se dusera la culcare.Maine va fi o zi mare pentru toti!Era un aer asa placut incat toata lumea adormi repede.
Se facu dimineata foarte repede.De parca timpul stia ca astazi este ultima zi a ursuletilor aici.
Iepurasul le dadu scularea tuturor.Incepura sa se pregateasca de petrecere ,dar in acelasi timp de despartire.
Tiby imbraca un costum negru ca abanosul,Tibo unul maro,iar Tiba si Tilly doua rochite galbene.Iepurasul purta un frac gri cu stelute stralucitoare.
-Sunteti gata?intreba el.
-Da !zisera toti in cor.
Toti aratau mai bine ca niciodata.Iesira in ringul de dans unde erau pregatite mii de baloane, papusi, masinute, trenulete si prajituri.Petrecerea incepu.Ursuletii se simteau in al noualea cer.Iepurasul opri pentru o clipa muzica spre supararea veveritelor care dansau de zor.
-Vreau sa spun cateva cuvinte!se anunta el.
Si toti aplaudara in semn de incurajare.
-Ursuletilor,vreau sa stiti ca sunt mandru de voi!Ati invatat sa fiti responsabili, v-ati maturizat, dar nici nu ati uitat copilaria!Asa sa faceti mereu!Fiti responsabili dar aveti si gustul copilariei !Bafta la scoala, elevii mei model!
Si ropote de aplauze se auzira in surdina.
-Si noi suntem mandri de Invatatorul nostru!completara ursuletii.
-Multumesc mult!zise Iepurasul flatat.
Si de atunci petrecerea continua pana seara cand cei patru ursuleti au trebuit sa plece, pentru ca maine incepeau clasa I.
-Bafta multa!Sa va respectati si sa va iubiti invatatorul sau invatatoarea!Oricand aveti nevoie de un sfat aveti numarul meu de telefon si bariera ridicata!zise Iepurasul.
-Multumim mult!Va iubim!zisera Ursuletii.
-La revedere!zise Iepurasul.
-La revedere!zisera ei.
Si intr-o clipita ajunsesera in lumea lor.In lumea de unde au plecat nestiutori ,dar s-au intors elevi model.Erau bucurosi, responsabili si abia asteptau sa mearga la scoala.
Fiecare se duse acasa la el, pregantindu-se constiincios pentru adevarata scoala!
-Ne vedem maine la scoala!zise Tiby.
-Bine !zisera toti.
Pe strazi era pustiu.Daca te uitai pe fiecare fereastra vedeai fiecare ursulet pregatindu-si ghiozdanelul cu multa emotie si sfiala.La fel si ursuletii nostrii ,cu ajutorul mamelor si al tatilor, care parca traiau cu ei emotia primei zile de scoala.
A doua zi, toti ursuletii erau in curtea scolii, emotionati asteptand ca, clopotelul vesel sa sune pentru intaia oara.
Tiby,Tibo,Tiba si Tilly s-au gandit sa il sune pe Iepurasul Invatator sa ii ureze succes in cariera sa de invatator la noua scoala.
-Buna ziua!V-am sunat sa va uram succes in noua cariera de invatator!zisera ei.
-Buna ziua!Multumesc mult!Succes si voua in calitate de elevi!Clopotelul va suna in curand asa ca va las!Am si alti elevi de intampinat !La revedere!zise el.
-La revedere!salutara politicos si ursuletii.
Clopotelul suna .Fiecare ursulet isi parasea parintii pregatindu-se sa treaca pentru prima oara pragul misterioasei scoli.Ursuletii facura la fel gandindu-se melancolici la aventura pe care au trait-o!

Asa au invatat ei sa fie responsabili, dar niciodata sa nu isi piarda inocenta si copilaria!