Capriorul – de Cristina Preda
Un pui de caprior zburda prin padure ,neprevăzător .Deodată un lup sari la el .Dar la nastere puiul primise un medalion de la Regina Pădurii care il proteja de orice.
Atunci lupul zise:
-Dacă vrei să iti lasam in pace familia, eu si semenii mei trebuie să imi dai medalionul si coarnele tale!
-Am să ma găndesc !Iti dau maine un raspuns!
-Bine!Dar sa nu mai spui la nimeni despre intelegera noastra!Nici măcar mamei tale!
-Bine!
Capriorul se gandea si se gandea pentru ca era intre ciocan si nicovală .Nu vroia sa renunte la coarnele lui si la medalion dar nici nu mai vroia ca familia lui sa fie in pericol .Statea el ingandurat la marginea padurii.Cand,deodata veni Regina Padurii:
-Ce-ai patit de esti asa trist?
-Ti s-a intamplat vreodata sa fii intre ciocan si nicovala ?
-Desigur!Imi poti spune ce s-a intamplat?
-Nu!M-am inteles cu cineva ca nu spun nimanui ce mi s-a intamplat!
-Hai spune-mi !Poate te pot ajuta!
-Bine….Lupul a zis ca trebuie sa renunt la coarnele si la medalionul meu ca sa imi lase in pace familia!
-Cum?
-Asa este.
-Am o idee :putem sa-I taiem coarnele lui Gunghi!
-Nu!!! Mai bine ii dau eu coarnele si medalionul!!!
-Dar Gunghi este dusmanul tau!
-Si ce daca?
Capriorul nu-si dadu seama ca de fapt lupul ii pacalea pentru a-I lua medalionul !!!Astfel el nu va mai fi protejat si il va vana!!
A doua zi indurerat pleca sa ii duca lupului medalionul
Regina afla intre timp de planul lupului si plec grabita sa-l opreasca pe caprior sa-si daruiasca medalionul!
Capriorul si lupul se intalnira!!!
-In clipa asta iti cedez medalionul si coarnele mele!!!
-Nuuu…!
Dar prea tarziu .Capriorul ii inmana lupului medalionul si coarnele .In clipa urmatoare capriorul cazu ca mort la pamant.
-Lup urat si rau !!!Daca credeai ca o sa ne faci rau te inselai!
Regina arunca o frunza magica direct in burta lupului si il omori!
Capriorul era cazut ca un soldat pe un camp de lupta ,mandru ca luptase pentru tara sa.
Atunci Regina facu un alt medalion si il puse la gat capriorului!
-Are cineva putina mancare?Se auzi vocea capriorului.
-Aaa…deci esti tu!!!zise Regina
Deodata,aparu si Gunghi cu mama capriorului.
-Deci nu ai vrut sa mi se taie coarnele nu?
-Desigur!Eu te-am iubit mereu ca pe un frate!
-Si eu!Recunosc!Chiar daca atunci cand eram mici ne mai certam pe locul unde sa mancam!
Cei doi isi dadura coarnele .Capriorul o saluta pe mama sa si pe Regina Padurii si pleca cu Gunghi la strengareala…Ca intre capriori!!!
Puterea de sacrificiu in virtutea prieteniei este un lucru f frumos si greu de gasit astazi.Sper ca tu sa ai parte de cel putin o prietenie de acest fel.poop
Este minunata!!!!!!!Ai un talent rar intalnit!!!!!Felicitari!!!!!!! Te pup!!!!!!!!Alexis
Frumos. Daca am putea citi in sufletul celor de langa noi… Dar putem sa ii facem sa-si deschida ei sufletele. Ce zici ? Vrei ?